La ora acutala prin notiunea de dependenta
din punct de vedere psihologic se intelege manifestarea excesiva a unui mod de
comportament anormal si daunator.

Poate parea surprinzator, dar aproape toate activitatile umane - ca de exemplu munca, alimentatia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri, consumul unor medicamente, consumul de alcool si alte droguri pot lua trasaturile unei dependente.

De obicei, insa, folosim notiunea de dependenta doar pentru manifestarile care duc la o pierdere a libertatii pentru persoana in cauza prin afectarea capacitatii de decizie in anumite privinte. Comportamentul respectiv este constientizat la un moment dat, ca o problema tot mai serioasa pentru propria persoana sau pentru cei din jur, dar totusi nu se renunta la el. In aceasta privinta, apare o asemanare cu alte comportamente obsesive, respectiv maniacale, care pot merge pina la lezarea demnitatii umane.
Din cauza pierderii libertatii personale se modifica si unele trasaturi de personalitate, dar aceasta se produce intr-un mod insidios si poate trece neobservata multa vreme. De exemplu, comportamentul dependent impinge omul catre autoamagire si minciuna, deoarece cel in cauza are nevoie de un sistem sucit de explicatii pentru a nu-si pierde respectul de sine, precum si respectul celorlalti.

O alta caracteristica a notiunii de dependenta o constituie si conotatia negativa cu care este perceputa, motiv pentru care in general oamenii nu doresc sa fie etichetati ca atare.
Libertatea, autodeterminarea si autocontrolul, indeplinirea functiilor sociale si sanatatea sunt valori deosebit de apreciate ale societatii, dar atata vreme cat cineva se dedica anumitor pasiuni sau chiar placeri neinfranate, fara sa-i fie afectate sanatatea, pozitia sociala sau capacitatea de munca, probabil ca nimeni nu-l va considera dependent sau maniac.
Acesti termeni se folosesc de regula doar daca aceste valori au fost lezate, daca intreaga sfera de interese a omului se ingusteaza si cand comportamentul dependent apare tot mai frecvent, oferind insa tot mai putina satisfactie. In cele din urma un alcoolic va constata ca bautura nu i-a adus nici o satisfactie, asa cum un workoholic (dependent de munca) nu se va mai interesa de rezultatele muncii sale, astfel incat comportamemtul sau nu mai este influentat de succes sau de rezultatul muncii. Aceasta autodinamica a dependentei duce in cele din urma la incapacitatea progresiva de a percepe placerea si la pierderea poftei de viata.

Se disting doua feluri de dependenta: cea fizica si cea psihica.

Dependenta fizica este o consecinta unui consum frecvent si abuziv de substante nocive si a adaptarii organismumui prin modificari metabolice la acesta, obtinindu-se o crestere a tolerantei. Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanta ca sa functioneze.
Dependenta fizica se manifenta intotdeauna la intreruperea consumului cind apar o serie de fenomene neplacute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj. Senzatia trupeasca de normalitate se reinstaleaza la reluarea administrarii.

Despre dependenta psihica se vorbeste atunci cand exista dorinta interioara, iar apoi cerinta obsesiva de a consuma in continuare substanta nociva, fie pentru a-si procura din nou placere, fie pentru a evita neplacerile.
Depedentul psihic foloseste acea substanta pentru a obtine starea de confort psihic si pentru a rezolva starile de stres sau indispozitiile. Atunci cand substanta nu este la indemana, apare disconfortul psihic sau chiar frica.

Este foarte posibil ca dependenta psihica si cea fizica sa apara independent una fata de alta.

O atitudine gresita tipica exista la viitorul dependent cu mult inaintea instalarii bolii. Pentru producerea dependentei, nu substanta este atunci decisiva, stand practic la dispozitia tuturor oamenilor. Decisiva este impulsionarea hotarata a unei persoane de a se folosi de acesta substanta in vederea obtinerii anumitor efecte, de-abia asta face din om o persoana dependenta.