Transmitere impulsului nervos se realizeaza, in majoritatea cazurilor prin intermediul neurotransmitatorilor. Impulsul nervos o data ajuns la nivelul terminatiilor sinaptice ale axonului, determina stimularea veziculelor sinaptice, structuri de forma sferica sau neregulata, care contin neurotransmitatorii pe care ii elibereaza in momentul in care sunt stimulate.

Moleculele neurotransmitatorilor eliberati difuzeaza in fanta sinaptica si se combina cu moleculele neuroreceptoare din membrana sinaptica. Odata eliberat si difuzat de-a lungul fantei sinaptice, neurotransmitatorul actioneaza aproape instantaneu. Rapiditatea actiunii neurotransmitatorului este determinata de unul din urmatoarele doua mecanisme:
a) reabsorbtia aproape instantanee a neurotransmitatorului la nivel sinaptic, adica asimilarea acestuia de catre terminatiile sinaptice din care a fost eliberat, asimilare care are ca rezultat intreruperea actiunii neurotransmitatorului si evitarea secretiei unor cantitati de substanta;
b) degradarea chimica a neurotransmitatorilor printr-un proces in care enzimele existente la nivelul membranei neuronului receptor reactioneaza cu neurotransmitatorul si determina distrugerea acestuia.
Relatia existenta intre moleculele neurotransmitatorului si moleculele neuroreceptorulor este asemanatoare celei de tip lacat si cheie. Combinarea celor doua molecule determina o modificare a permeabilitatii membranei neutonului receptor, si anume, anumiti neurotransmitatori au efect excitator marind permeabilitatea prin depolarizare, iar altii au efect inhibitor, adica micsoreaza permeabilitatea.

Viteza de transmitere a potentialuluide actiune de la dendrite la axon, variaza intre 3 si 320 km/h, in functie de diametrul axonului - axonii cu diametru mai mare conduc mai repede potentialul de actiune. Viteza de transmitere este de asemenea influentata de prezenta sau absenta tecii de mielina, formata din lipide si proteine, ce prezinta din loc in loc niste strangulatii sau noduri. Datorita capacitatii sale de izolare, teca de mielina permite deplasarea "in salturi" a impulsului nervos de la o strangulatie la urmatoarea, determinand astfel o crestere considerabila a vitezei de transmitere. Degenerarea invelisului de mielina duce la aparitia sclerozei multiple, o afectiune ce consta in disfunctii severe ale nervilor senzoriali si motori.

Pana in prezent se cunosc peste 50 de neurotransmitatori si cu siguranta numarul acestuia va creste in viitor. Sunt neurotransmitatori care au doua tipuri diferite de molecule receptoare, exercitand un efect excitator in anumite zone ale sistemului nervos si inhibitor in altele.

Dintre cei mai importanti amintim:

Acetilcolina (ACh) este un neurotransmitator aflat in multe sinapse din organism avand in genere un efect excitator, insa poate deveni si inhibitor in functie de tipul moleculele receptoare existente la nivelul membranei neuronului receptor. ACh se gaseste in special in hipocamp structura cerebrala care detine un rol cheie in formarea noilor continuturi mnezice. S-a demonstrat ca celulele care produc ACh tind sa se degenereze la pacientii cu boala Alzheimer si in consecinta productia cerebrala de ACh se reduce, iar cu cat e mai redusa secretia de ACh, cu atat este mai severa pierderea memoriei. Anumite medicamente sau droguri care reduc secretia de ACh au ca efect paralizia musculara.

Norepinefrina (NE) este un neurotransmitator produs, in principal, de neuronii trunchiului cerebral.
Doua binecunoscute droguri cocaina si amfetainele prelungesc actiunea NE si incetinesc procesele de reabsorbtie, neuronii receptori sunt activati pe o perioada mai lunga de timp, astfel explicandu-se efectele lor psihostimulante. Prin contrast litiul determina procesul invers de accelerare a absorbtiei NE, ducand astfel la aparitia unei dispozitii depresive.

Acidul gama-aminobutidic (GABA) este unul din inhibitorii majori din sistemul nervos.
Spre exemplu, substanta numita picrotoxina blocheaza receptorii GABA si in absenta influentelor inhibitorii ale GABA se produc convulsii, datorita absentei controlului miscarilor musculare.
Cercetari recente au stabilit ca alcoolul actioneaza asupra receptorilor inhiband sistemul glutanat care are un efect excitator asupra neuronilor si activeaza sistemul GABA. In mod plastic aceasta s-ar putea compara la un autovehicul cu luarea piciorului de pe accelerator si calcarea franei.

Alte substante care determina modificari ale dispozitiei sunt clorpromazina si LSD, care favorizeaza cresterea sau diminuarea concentratiei anumitor neurotransmitatori. Clorpromazina, un medicament folosit in tratamentul schizofreniei, blocheaza receptorii dopaminei si permite trecerea selectiva a mesajelor. Excesul de dopamina la nivel sinaptic se intalneste in schizofrenie, iar diminuarea concentratiei acesteia, in boala Parckinson. LSD este asemanator cu structura chimica a serotoninei, substanta care influenteaza emotivitatea. Dovezile arata ca LSD se acumuleaza in anumite celule cerebrale unde mimeaza actiunea serotoninei.

Glutanatul, un neurotransmitator cu efect excitator, se gaseste la nivelul neuronilor din sistemul nervos central, in proportie mai mare decat orice alt neurotransmitator. Exista cel putin trei tipuri de receptori de glutanat, dintre care unul joaca un rol deosebit de important in invatare si memorare receptorul NMDA. Neuronii de la nivelul hipocampului (o structura cerebrala situata in apropierea centrului creierului) contine o cantitate mare de receptori NMDA si exista dovezi ca aceasta zona are un rol deosebit de important in achizitionarea de noi continuturi mnezice.

Actiunea alcoolului asupra sistemului nervos central se desfasoara progresiv in stransa legatura cu cantitatea de alcool din singe

Mai intai sunt afectate emisferele cerebrale care prin scoarta cerebrala cenusie constituie centrul constiintei, a ratiunii, precum si locul central de receptionare a diferitelor senzatii. La o concentratie de 0,3÷0,5‰ alcool in sange acesta produce usoare ameteli, relaxare si eliberarea inhibitiilor, starea de euforie usoara. Oamenii spun lucruri pe care in mod obisnuit nu le-ar spune, tind sa devina mai sociabili si mai expansivi, se reduce autocritica pe masura ce creste asa-zisa buna dispozitie. Increderea de sine poate sa sporeasca, in timp ce reactiile motorii incep sa incetineasca. Se diminueaza randamentul intelectual si de alt gen, propriul randament fiind in acelasi timp supraestimat, iar de dificultatile si pericolele din anturaj nu se tine cont, lucru ce mareste inclinatia pentru luarea unor decizii pline de riscuri.

In faza a doua a bautului la un nivel al concenratiei alcoolului in sange de 1÷2‰ este paralizat creierul mic, functiile senzoriale si motorii fiind serios afectate. Unele persoane au tendinta de a fi suparacioase si agresive, altele sunt tacute si morocanoase. Limbajul devine greoi, iar oamenii au dificultati in coordonarea miscarilor afectandu-se astfel capacitatea de mentinere a achilibrului. Musculatura se incordeaza diferit de tare, coordonare miscarilor este afectata, ceea ce se poate observa de departe la indivizii care se clatina, care nu mai gasesc gaura cheii de la usa, merg impleticindu-se.

La un grad de imbibatie alcoolica si mai mare de 2÷3‰ este anesteziata mai intai maduva spinarii, de la care sunt declansate reflexele pentru miscarile inconstiente perecum si controlul asupra organelor interne cum ar fi vezica si rectul. Alcoolul genereaza o incetinire crescanda a declansarii reflexelor pana cand ele nu mai pot fi declansate, controlul sfincterelor intestinal si vezical se anuleaza.

La un grad de imbibatie alcoolica mai mare de 3÷4‰ este paralizat trunchiul cerebral cu risc vital, respiratia se incetineste si poate fi urmata de stop cardiac si chiar de deces. Pariuri prostesti, unde golirea unei sticle pline de tarie este considerata o fapta de barbatie, duce la concentratii mari de alcool in sange incat se poate instala o intoxicatie alcoolica cu risc vital.

Acestor repercusiuni ale consumului cu urmari grave, alcoolicul le acorda la inceput prea putina atentie. De fapt el cauta numai sa-si descarce sufletul si sa se relaxeze, el isi doreste o schimdare a starii lui de spirit, adica atingerea unei bune dispozitii si nepasari. Din pacate acest lucru il plateste insa scump cu paralizarea functiilor sale cerebrale, transpunindu-se fara sa vrea in situatia unui debil mintal. Cu timpul problemele il vor depasii, nu le va mai putea rezolva. Cu mintea incetosata de aburi alcoolului, el nu a scapat de problemele sale, ci de fapt, de capacitatile de care ar fi avut mai mare nevoie pentru gasirea unor solutii potrivite.

Din cele prezentate mai sus se poate vedea cat de necugetat actioneaza alcoolicul, care isi plateste starea lui de liniste cu decuplarea organului sau cel mai sensibil si cel mai important creierul. Dar aceasta politica a stratului de a-si baga capul in nisip, pentru a nu fi nevoit sa simta situatii si stari dificile, duce doar la autodistrugere.

Inapoi