Povestea lui Catalin

Sunt un alcoolic ce a renuntat la consumul de alcool. Numele meu este Catalin, am 49 de ani, sunt casatorit si am o fica. Sunt de profesie inginer mecanic si locuiesc in Sibiu - Romania.

Ca orice poveste, povestea mea incepe cu: "A fost o data…"

Am inceput sa consum alcool prin liceu, cam pe la 16 ÷ 17 ani, la modul social, cu ocazia unor evenimente, sarbatori etc. La acea data nimic nu trada evolutia mea ulterioara spre dependenta, poate doar faptul ca in anumite ocazii placerea bahica era urmata de stari de rau datorate amestecului de bauturi.

Am fost si sunt o fire emotiva si cateva picaturi de alcool aveau ca efect diminuarea inhibitiilor, ma faceau mai sociabil ma acomodam mai repede cu necunoscuti, intram mai repede in admosfera celor din jur, capatam siguranta si dezinvoltura.

La noi in casa s-a consumat alcool si existau discutii cu privire la abuzurile ocazionale ale tatalui meu care a avut o meserie cu un mare grad de risc in domeniu. Tata o fost medic vererinar si toata lumea il servea cu un pahar de vin, insa si acum nu consider ca dansul a fost dependent de alcool. Personal nu sunt un sustinator al caracterului ereditar al alcoolismului. Consider mai degraba ca se poate mostenei o anumita structura spihica sau se poate manifesta un fenomen de coping.

Eu cred ca am avut propriul meu drum pe care l-am parcurs cu hotarare, incet dar sigur spre un deznodamant ce putea fi tragic.

Dupa liceu am facut armata la termen redus fiind admis la facultate. Cu toate ca nu am prea multe amintiri frumoase din armata, aceasta avand pentru mine un efect destul de traumatizant, negasind logica multor lucruri la care am fost supusi in aceea perioada, in acea perioada nu am avut excese in domeniul consumului de alcool, am fumat mai mult dar de imbatat nu m-am imbatat.

A urmat perioada facultatii presarata cu evenimente cu un caracter mai pronuntat bahic, in general dupa examene ca o descarcare a tensiunilor acumulate, care se soldau cu o zi de rau normala orcarui exces. In acea perioada am cunoscut-o pe viitoarea mea sotie. Nu i-am ascuns faptul ca consumam alcool si nici faptul ca uneori depaseam masura.

Ne-am casatorit si avem o fata. O lunga perioada de timp am lucrat in aceleasi intreprinderi am petrecut mult timp impreuna, avand de obicei subiecte de discutie comune in legatura cu activitatea profesionala.
Dupa revolutie am lucrat o perioada de cinci ani la o firma particulara iar sotia s-a imbolnavit pensionandu-se de boala. Acesta a fost unul din momemtele care cred eu mi-au agravat lunecarea pe drumul dependentei. Sotia mea s-a inchis in lumea bolii ei iar eu m-am retras in munca si alcool. Comunicam tot mai putin. Lucram ore suplimentare si pentru a face fata stresului si uzurii muncii in niste conditi de slaba dotare tehnica si profesionala am inceput sa consum din ce in ce mai mult alcool, fara ca eu sa constientizez gravitatea situatiiei cu toate ca discutiile si certurile cu sotia pe tema alcooluli se inteteau.

Apoi in viata familiei noastre a intervenit un eveniment neprezazut care ne-a zguduit echilibrul si asa fragil al vietii. In urma unor analize de rutina am aflat cu stupoare ca fica noastra, in varsta de 17 ani pe atunci, era bolnava de Linfom Hotghin in stadiu mediu al bolii. Au urmat sase sapte luni de cosmar cu drumuri saptamanale la Cluj pentru tratament, cu teama vesnica de a o pierde, cu senzatia ca nu pot face nimic pentru a o salva. Imi era groaza de fiecare zi care urma si din pacate singurul antidot pe care il stiam pentru a-mi alunga starile de panica era alcoolul. A fost cea mai groaznica perioada a vietii mele si a vietii noastre de familie in ansamblul ei.

Din fericire cu ajutorul lui Dumnezeu si al doctorilor boala a dat inapoi tratamentul avan rezultate pozitive. Am continuat sa facem analize la diverse intervale de timp iar rezultatele pana in prezent, cand a iesit din perioada periculoasa din punct de vedere al recidivei, sunt bune.

Izbandisem in lupta cu cancerul dar m-am adancit tot mai mult in lumea dependentei de alcool. Consumam aproape zilnic si in ignoranta mea eram chiar mandru ca puteam bea din ce in ce mai mult fara a mi se mai face rau. Certurile cu sotia pe tema abuzului de alcool devenisera tot mai fercvente. Pe undeva in sinea mea simteam ca ceva e in neregula cu consumul de alcool dar nu puteam sa fac nimic sa ma opresc.

La insistentele sotiei m-am hotarat sa merg la un psiholog. Am fost la trei sedinte la un cabinet, dar situatia noastra materiala nu era stralucita si nici eu nu eam prea convins de eficienta terapiei asa ca am renuntat. Insa cateva lucruri importane tot am invatat. Terapeuta a reusit sa-mi dea incredere in faptul ca sunt un om puternic ce poate lupta cu alcoolul si m-a sfatuit sa incerc sa constientizez ce ma determina sa consum alcool. Astazi imi place sa spun cu un oarecare umor negru ca un an de zile m-am chinuit sa constientizez de ce beau si nu am reusit.

Sotia mea ajunsa la disperare a cerut ajutor din partea organizatiei "Crucea Albastra din Romania" ce isi desfasoara activitatea in domeniul combateri dependentei de alcool cu sediul in Sibiu si patroneaza Centru de combatere a dependentei de alcool si alte droguri pentru barbati "Asezamantul Nazaret" din Sura Mica.

La Crucea Albastra in cadrul centrului de zi de consiliere ambulatorie am facut cunostinta mai in detaliu cu problema dependentei de alcool dar tot nu puteam face mare lucru in problema reducerii cantitatii de alcool consumate. Parca dimpotriva consumam din ce in ce mai mult in incercarea mea disperata de a nu recunoaste ca sunt dependent.

Dupa cateva luni de consiliere in cadrul centrului de zi si mai ales in urma unei discutii cu fica mea care plangand mi-a spus: "Tata dupa ceai luptat atat ca sa ma salvezi, vrei acum sa ma omori cu bautura ?", am constientizat ca nu ma puteam opri din consum singur, fara un ajutor consistent de specialitate si am acceptat, fara mare entuziasm, sa ma internez in centrul de tratament din Sura Mica.

Am urmat tratamentul la "Asezamantul Nazaret" timp de trei luni. Cred ca a fost una din cele mai interesante experiente din viata mea. Pot spune cu siguranta ca acolo s-a produs ceva deosebit, parca m-am nascut a doua oara, am invatat sa ma cunosc mai bine si sa ma accept asa cum sunt, sa-mi asum statutul de alcoolic si am invatat cum pot lupta cu falsul meu prieten - alcool.

Astazi cand scriu aceste randuri au trecut doi ani si ceva de cand am iesit din clinica, de cand nu am mai consumat alcool. Viata mea s-a schimbat in bine, relatiile din familie si-au reintrat in normalitate, traim o viata linistita si fericita. Activez in cadrul centrului de zi de la Crucea Albastra incercand sa ajut si eu, cum si eu am fost ajutat, pe altii oameni care se confrunta cu alcoolul.

Trebuie sa va marturisesc ca sunt mandru de aceasta reusita, cred cea mai mare din viata mea. Cine stie daca astazi va mai puteam adresa aceste ganduri, cine stie prin ce sant zaceam, cine stie…

Dragi prieteni sa stiti ca intradevar se poate. Nu e usor dar se poate si mai ales merita. Cereti ajutor caci nu este o rusine sa fi bolnav, este insa rusine sa nu te tratezi de acesta boala.

Va doresc sanatate si putere tuturor celor care ati reusit si succes tuturor celor care doresc sa biruie alcoolul. Si nu uitati cereti ajutor.


Catalin

Inapoi